Tulburări neurologice

Există peste 600 de boli neurologice. Tipurile majore includ:

• boli cauzate de anomalii genetice, cum ar fi boală Huntington și distrofia musculară
• probleme legate de modul în care se dezvoltă sistemul nervos, cum ar fi spina bifida
• boli degenerative, în cazul în care celulele nervoase sunt deteriorate sau mor, cum ar fi boala Parkinson și boala Alzheimer
• boli ale vaselor de sânge care alimentează creierul, cum ar fi accidentul vascular cerebral
• leziuni ale măduvei spinării și creierului – convulsii cum ar fi epilepsia
• cancer, cum ar fi tumorile creierului
• infecții cum ar fi meningită

Manifestările neurologice sunt cauzate de sistemul nervos sau de ceea ce intervine asupra funcției normale a sistemului nervos. Sistemul nervos este format din două părți:

• sistemul nervos central care include creierul și măduva spinării – acționează ca o stație centrală de procesare.
• sistemul nervos periferic transmite informațiile senzoriale între mușchi, țesuturi și nervi în întregul organism către creier. Atunci când aceste conexiuni sunt perturbate apar simptome neurologice.

Simptomele neurologice își au deseori originea din sistemul nervos periferic și includ senzație de arsură, amorțeală, înțepătura, slăbiciune musculară sau paralizie și sensibilitate. Aceste simptome pot fi cauzate de un traumatism local, în cazul în care durerea este direct legată de un traumatism sau de o boală sistemică, care ar putea să afecteze întregul corp.

Durerea poate fi o expresie a unei condiții mult mai complexe: senzația de durere ar putea fi resimțită într-o parte a corpului în care n-a avut loc un prejudiciu sau nu se manifestă local o boală. Acest tip de durere este cel mai dificil de diagnosticat și tratat.

Simptomele neurologice pot fi declanșate de unul sau mai mulți nervi. Unele sindroame, cum ar fi sindromul de tunel carpian apare atunci când un nerv este comprimat și lipsit de fluxul de sânge corespunzător. Diabetul este o cauza frecventă a neuropatiilor periferice, în care nervii sunt lezați din cauza nivelurilor prea mari de zahăr.

Simptomele neurolgice pot fi caracteristice și bolilor autoimune (lupus, sindrom GullainBarre) sau a virusurilor (HIV, Epstein-Barr) sau virusul varicelo-zosterian. Manifestările neurologice din cauza unor disfuncții ale sistemului nervos autonom (parte a sistemului nervos periferic) pot întrerupe acțiunile involuntare cum ar fi respirația, înghițirea, controlul vezicii urinare sau transpirația. Acestea pot fi însoțite de modificări ale tensiunii arteriale (amețeli, vertij, pierdere a conștiinței). Se va solicita imediat asistența medicală de urgență, dacă manifestați aceste simptome, întrucât viața dumneavoastră s-ar putea afla în pericol.

Aceasta este o boală progresivă, în care celulele creierului sunt distruse. În consecință, persoanele care suferă de această afecțiune au pierderi de memorie, gândire, dificultăți de planificare, schimbări de personalitate și probleme motrice. Boala Alzheimer se agravează în timp și este fatală.

Simptomele bolii debutează după vârsta de 60 de ani la cele mai multe dintre persoane. În creierul persoanelor cu Alzheimer se găsesc depozite și fibre răsucite de proteine. Cercetătorii investighează rolul acestora în dezvoltarea și progresia bolii.

Distrofia musculară se referă la un grup de peste 30 de boli ereditare, care cauzează slăbiciune musculară și pierdere de masă musculară. Unele forme ale bolii apar în copilăria timpurie sau copilărie, în timp ce altele apar la vârsta mijlocie sau chiar mai târziu. Simptomele variază în funcție de tipul distrofiei musculare.

Toate formele bolii slăbesc mușchii unei persoane. Cei mai mulți dintre oamenii care suferă de distrofie musculară își pierd capacitatea de a merge. Nu există nici un tratament pentru distrofia musculară. Tratamentele includ terapie fizică și de limbaj, dispozitive ortopedice, intervenție chirurgicală și medicamente.

Bolnavii ce suferă de epilepsie manifestă convulsii recurente. Acestea sunt episoade în care funcția creierului este întreruptă din cauza unor activități neuronale atipice în creier.

Convulsiile pot fi ușoare, cum ar fi o modificare de scurtă durată a conștiinței sau atenției sau mai importante, caracterizate de agitația necontrolată a corpului.

O migrenă este caracterizată prin dureri pulsatile la nivelul capului și percepții modificate. Alte simptome includ greață, vărsături și sensibilitate crescută la lumină sau sunet. Durerile tipice de migrene afectează o parte a capului și pot dura ore sau zile.

Aproximativ o treime dintre persoanele cu migrene pot experimenta diverse simptome vizuale sau senzoriale. Migrenele afectează mai ales persoanele cu vârstă între 15-55 de ani, dar aproximativ 5-10% dintre copii pot avea dureri de cap. Genetică și factorii de mediu pot contribui la dezvoltarea migrenelor, deși sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege cauzele bolii.

Boala Parkinson este o tulburare a sistemului nervos care afectează mișcările unei persoane. Tulburarea debutează încet, dar pe măsură ce progresează se înrăutățește. Simptomul cel mai cunoscut este tremurul mâinlor, brațelor, picioarelor sau feței.

Alte manifestări includ: mișcarea lentă a corpului, dificultăți ale echilibrului și probleme de coordonare a mișcărilor corpului, rigiditatea brațelor, picioarelor sau torsului. Persoanele cu boala Parkinson pot întâmpina greutăți în a face sarcinile de zi cu zi, cum ar fi mersul pe jos și vorbitul. Afecțiunea afectează, de obicei, persoanele cu vârstă de peste 50 de ani.